vineri, 10 ianuarie 2014

Nu fusese deci cu totul un vis, deşi nu fusese cu totul nici realitate.



Il intreb ce cauta in visul meu si imi raspunde ca a gresit usa.
-Daca tot esti aici, ocupa un loc langa mine. stiam ca vei "gresi usa"  la un moment dat. era doar o chestiune de timp pana o vei face.
Nu indrazneste sa ma priveasca in ochi iar eu nu indraznesc sa insist. simplul fapt ca a apasat clanta pe care o considera nepotrivita imi spune multe despre punctul in care ne situam. de fapt, despre cercul pe care ne jucam in continuu, cu acelasi inceput si acelasi sfarsit care ne aduc tot pe canapeaua asta maro imbacsita de fum. o data am incercat sa frang cercul si sa parasesc terenul de joaca, insa m.am trezit a doua zi cu un semn de intrebare ce imi atarna greu de inima. era ca un carlig de pescuit, bine infipt in carnea din mine, impungandu.ma tot mai tare la fiecare gura de aer si singura mea sansa de supravietuire era sa ma intorc inapoi pe traiectoria cercului.
Ultima data cand ne.am asezat pe canapeaua maro n.am schimbat prea multe vorbe. mi.am ascuns fata in golul gatului lui, i.am cerut iertare in minte si l.am sarutat in spatele urechii. el stia oricum totul fara ca eu sa.i spun ceva, iar felul in care ma privea ma facea sa ma simt si mai vinovata. o ora mai tarziu si niciun cuvant rostit, hainele ne vegheau dojenitor de pe podea si noi imparteam o tigara. as fi vrut ca tigara aia sa nu se mai termine niciodata, sa cresc in bratele lui si sa.mi petrec tot restul vietii ascunsa printre asternurile sifonate. rad si acum cand ma gandesc ca ne.am rezolvat toate problemele in pat. inseamna si asta ceva, nu?
Ma intreb daca si de data asta va fi la fel de usor. ii studiez nasturii camasii si pieptul ce respira atat de timid de sub ea. el inca sta cu capul plecat in palme si pot sa pun pariu ca se cearta el pe el pentru faptul ca nu se poate ridica de pe canapea. e asa liniste intre noi ca aud cum cade praful pe podea si mi.e frica, mi.e atat de frica... am inchis oare usa dupa el? am ascuns oare cheia sa nu poata fugi nicaieri?
Imi fac curaj sa.mi intind mana spre a lui, simt cum il ating dar o voce reala imi sopteste "A., e tarziu, o sa intarzii la facultate". deschid ochii si o incadrez intre pleoape pe sora mea, ce.mi zambeste larg intinzandu.mi ceasca de cafea.
-Esti bine?
-Da, visam...

Niciun comentariu: