Schimb de replici de teatru, interpretare proasta. nu m.am nascut actrita si nici nu voi putea fi una niciodata. sau cel putin, nu in prezenta ta. hai sa lasam copilariile, let.s act like adults. hai sa tragem cortina, sa ne iubim in spatele ei, sa uitam de scenarii si de spectatori.


Actul 1
-Uita.te la mine, fraiere! esti sigur ca vrei sa plec?
-Azi am nevoie de.o cafea tare. de.o tigara. si de tine..
-Te.am avut deja.
Ma saruta in spatele urechii, ii aud respiratia, parca imi abureste timpanul. Imi masoara pulsul cu buricele degetelor, imi atinge gatul, coboara.. Ma smucesc din bratele lui.
-Nu ma mai chinui.
In loc de raspuns ma saruta apasat pe buze. simt ca.mi dau lacrimile. am uitat de mult sa tratez sexul ca pe un sport. ...o adevarata stare de spirit?
Il simt in mine. Parca acum ajungem la un echilibru. Si nu vreau sa.l las, nu vreau sa.mi dea drumul din brate.


Actul 3
Intinsi pe podeaua rece, tinandu.ne de mana. acum cuvintele chiar ar fi de prisos.
Soptesc in minte rugaciunea pe care o spun de fiecare data cand facem dragoste nebuna:
"Fii tu langa mine, gandeste.te la mine.
poarta.te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face geloasa.
nu ma parasi, caci n.as mai suporta inca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine"

Dulapul cu fobii din camera mea...

...e de culoarea untului. nebunia varstei de 6 ani m.a manat sa scrijelesc cu o cheie pe usile perfect lacuite linii care se citesc orizontal sau vertical, de la dreapta sau de la stanga. dupa ani intregi, in liceu, cand am invatat nenorocita aia de funtie de gradu' 2, am realizat ca am trasat pe dulap un fel de grafic, reperul cartezian al vietii mele, cu tot cu parabola asociata.

Cand nu.mi dau seama in ce punct al graficului sunt, deschid dulapul si.mi contemplez fobiile. le tin atarnate pe umerase, ca pe niste rochii, aranjate dupa culoare. prima e cea neagra, fobia de intuneric. era preferata mea cand eram mica. asta pana cand mama a varsat clor pe ea si a ramas cu o pata alba; asa mi.a adus lumina in viata iar de atunci nu ma mai tem de intuneric. urmeaza cea maro, frica de lifturi. ultima oara cand am purtat.o m.am blocat in liftul bunicii mele cu vecinu' ei cel mega cute de la sase. am povestit cu el ore intregi pana au venit cei de la "interventii ascensoare" si ne.au scos dintre etaje. atunci mi.a pierit frica de lifturi.

Privind linia curbata a parabolei si culorile fobiilor mele, observ in ce sens am evoluat. iihmmm.. i think it.s what they call "growing up".

De.o vreme incoace ma imbrac doar in fobia de singuratate. detest sa stau de una singura, e prea multe liniste si.mi aud gandurile de om solitar. atunci am senzatia ca populatia lumii este un numar fix par, jumatate barbati, jumatate femei, iar toti inafara de mine au pereche. asa, de parca eu as fii imparul, singura persoana nenorocita de pe planeta care nu are pe mine sa o tina de mana.

De la cum am purtat.o atat de mult si de la soare, mi se pare ca.nceput sa mi se decoloreze fobia. din albastru marin s.a facut culoarea "un strop de cerneala in doi litri de apa".

Conspiratie sau coincidenta? Complot al universului sau haos benefic? pe cand fobia mea de singuratate si.a pierdut culoarea de tot, ai aparut tu. m.ai dezbracat de toate temerile si le.ai aruncat pe pat. am facut dragoste peste ele si le.am sifonat pana n.au mai insemnat nimic pentru mine. iar de dimineata, cand m.am trezit cu capul pe aceeasi perna cu tine si m.am uitat catre dulapul de culoarea untului am zambit multumita. Am ajuns in varful maxim al parabolei.

Are ochi de ciocolata si priveste uite.asa.. are buzele moi si mereu pregatite sa sarute cu teama cate.o tigara neaprinsa. Daca n.as stii ca locuieste pe scara mea si ca e pamanteanca, as fi crezut ca e vreo zeitate din parul careia curge soarele.

O urmaresc in fiecare dimineata de pe geam cum iese din scara si fuge sa prinda tramvaiul in timp ce maruntisul pentru cafea ii zangane in poseta ei mica si gri. Cred ca e scriitoare, poarta palarii ca bunica si uneori sta in scara pana noaptea tarziu, cu un caiet si.un creion pe genunchi. Am intrebat.o odata pe mama cum o cheama si mi.a raspuns intepata « Numeste.o cum vrei, eu o numesc ciudata ».

Sta la etaju’ 4, deasupra mea, acolo unde bate.n geamuri un tei batran. Cand mama ma pune sa.i duc supa batranicii care sta vis-a-vis de scriitoarea mea, simt un iz de cafea impletit cu parfumul ei de vanilie. De multe ori am vazut iesind pe usa de lemn a apartamentului un barbat plin de umbre. Are parul ciufulit, barba nerasa si camasa vesnic sifonata. Mi.e atat de frica de ochii lui incat in noptile cu luna plina am cosmaruri ca ma urmaresc doi ochi straini mai negri decat intunericul. Am incercat de multe ori sa o inteleg pe scriitoare mea cum il poate iubi. Sunt sigura ca.l iubeste si ca o iubeste, pentru ca noaptea, atunci cand e liniste, ii aud cum fac dragoste pana in zori.


Stii pastra un secret? Ei bine, si eu o iubesc.

A trecut mai bine de juma' de an de cand ne.am cunoscut si mai bine de.o luna de cand am renuntat la tine. Si sunt fericita. Nu.mi reprosez ca ti.am uitat parfumul sau ca pot ridica fruntea sus dupa toate cele intamplate. Si nici nu.mi pare rau ca nu m.am lasat de fumat doar pentru ca tu mi.ai cerut.o.

Sa nu crezi ca nu te.am iubit, pentru ca am facut.o exact asa cum trebuie iubit. Cu fluturi in stomac, cu palpitatii, cu lacrimi. Problema e ca odata, in timp ce dormeam, cineva a construit in pat intre noi un zid din carti de dragoste cu sfarsit trist. Si asa m.am trezit eu intr.o dimineata fara tine si am constatat ca e ok si asa. Plus ca "domnisoara cea matura' nu e deloc asa, poate nu.ti dai seama insa eu stiu prea bine. Nu poti cere unei capsuni sa fie dulce daca nu e coapta inca. And baby, I.m still green!

Imi sting tigara cu patos in scrumiera si cu asta mi.am incheiat discursul de "La revedere, n.o sa.mi lipsesti deloc". Sorb ultimul strop de cafea, arunc pachetul de kent 8 in geanta si.mi zambesc in oglinda.

"Hai, afara cu tine! Fugi si iubeste.te cu soarele, ca si tu o meriti!"

Un ceas stricat pe perete. cum voi mai stii eu cand o sa apari? ma obsedeaza paralizia acelor acestuia si.ncerc sa le imping spre ora 3.

"Asteapta.ma pe fotoliul moale din camera cu parchet prafuit. ajung la 3. dimineata."

Uitasem cum e sa ne jucam de.a intalnirea. ea sa.mi scrie un biletel intotdeauna cu aceeasi cerneala, cu vesnicele ei litere apasate in hartia apretata in parfumul sau. eu sa o astept ore intregi, sa.mi sufoc timpul cu nerabdarea mea iar cand apare, sa o cert ca a intarziat, chiar daca e ora fixa.

Ma emotioneaza ca e o camera cu pereti de.un infinit alb. "Fotoliul moale", cum ii spune ea mereu, e defapt singurul scaun din incapere, unul cu tapiterie crem, patata de timp. pana nu demult, imi imparteam agitatia doar cu scaunul de sub mine care uneori devenea chiar cel mai bun prieten al meu. tacea cand plangeam, scartaia cand radeam, ma sustinea cand ma lasau genunchii de emotie. acum, ceasul asta nenorocit crede ca ma ajuta cu ceva daca imparte dorul din mine in 24 de unghiuri, apoi fiecare unghi in cate 60 de cioburi, ca intr.un sfarsit mii de aschii de dor sa ma intepe prin tot trupul.

Cand deja simt ca tot interiorul meu sangereaza de la intepaturi, atunci apare ea.

-Ai intarziat!

-Nu prostuto, n.am intarziat. E fix.

-Atunci.. bine ca ai venit. Daca ai mai fi intarziat o singura secunda, as fi murit de dot.

Vino/pleaca.

Noroc ca arat ca un om normal. prea s.ar zgaii toti la mine daca as fi taiata in jumatate. topaind intr.un picior pe strada, inghitind lumea cu un singur ochi, zambind timid cu jumatate de gura, fumand o tigara cu singura mana pe care o am. si stii ce.ar fii si mai ciudat? ...n.ar pulsa o inima undeva langa unicul meu plaman. jumatatea cu inima e la tine. bine ca am carne pe mine si.mi acopera tot golul.

Cand esti aici, ma umpli ca pe un recipient. iti absorb trupul lichid prin pori si te simt cum imi picuri in interior. trezesti in mine cu fiecare strop unde de sentimente. imi completezi toate lipsurile, iei formea mea si.mi implinesti fiinta.

Cand nu esti aici, peretii din mine se usuca si se cojesc. poti dezlipi de pe ei amintiri foita cu foita. iar cand tu chiar nu mai apari, cineva vine si matura praful din mine. uneori chiar strange pumni intregi de colb si.l sufla in aer. degeaba, oricum ma pierd pana sa te gasesc.

haide, ia.ma, umple.ma.
satura.ma, pleaca, uita.
revino, sufoca.ma, iubeste.ma.
ramai pentru totdeauna.