Schimb de replici de teatru, interpretare proasta. nu m.am nascut actrita si nici nu voi putea fi una niciodata. sau cel putin, nu in prezenta ta. hai sa lasam copilariile, let.s act like adults. hai sa tragem cortina, sa ne iubim in spatele ei, sa uitam de scenarii si de spectatori.


Actul 1
-Uita.te la mine, fraiere! esti sigur ca vrei sa plec?
-Azi am nevoie de.o cafea tare. de.o tigara. si de tine..
-Tu ma vrei doar cand esti spart.
-Poate, dar azi vreau sa ma droghez cu tine. pot?
-Parola.
-Te iubesc.
-Cliseu. Stii, nu ma meriti.
-Inghit in sec.


Actul 2
Teatrul adevarat se produce in spatele cortinei, doar ca fara cuvinte. sex de impacare?
In sunetul de aplauze, ma dezbrac. hainele devin prea stramte pentru ego.ul meu. ma priveste de parca as fi nebuna.
-Stiu ca ma vrei.
-Te.am avut deja.
Ma saruta in spatele urechii, ii aud respiratia, parca imi abureste timpanul. Imi masoara pulsul cu buricele degetelor, imi atinge gatul, coboara.. Ma smucesc din bratele lui.
-Nu ma mai chinui.
In loc de raspuns ma saruta apasat pe buze. simt ca.mi dau lacrimile. am uitat de mult sa tratez sexul ca pe un sport. ...o adevarata stare de spirit?
Il simt in mine. Parca acum ajungem la un echilibru. Si nu vreau sa.l las, nu vreau sa.mi dea drumul din brate.


Actul 3
Intinsi pe podeaua rece, tinandu.ne de mana. imi place cum imi sclipesc sanii umezi de transpiratie in lumina reflectoarelor. acum cuvintele chiar ar fi de prisos.
Soptesc in minte rugaciunea pe care o spun de fiecare data cand facem dragoste nebuna:
"Fii tu langa mine, gandeste.te la mine.
poarta.te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face geloasa.
nu ma parasi, caci n.as mai suporta inca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine"

Dulapul cu fobii din camera mea...

...e de culoarea untului. nebunia varstei de 6 ani m.a manat sa scrijelesc cu o cheie pe usile perfect lacuite linii care se citesc orizontal sau vertical, de la dreapta sau de la stanga. dupa ani intregi, in liceu, cand am invatat nenorocita aia de funtie de gradu' 2, am realizat ca am trasat pe dulap un fel de grafic, reperul cartezian al vietii mele, cu tot cu parabola asociata.

Cand nu.mi dau seama in ce punct al graficului sunt, deschid dulapul si.mi contemplez fobiile. le tin atarnate pe umerase, ca pe niste rochii, aranjate dupa culoare. prima e cea neagra, fobia de intuneric. era preferata mea cand eram mica. asta pana cand mama a varsat clor pe ea si a ramas cu o pata alba; asa mi.a adus lumina in viata iar de atunci nu ma mai tem de intuneric. urmeaza cea maro, frica de lifturi. ultima oara cand am purtat.o m.am blocat in liftul bunicii mele cu vecinu' ei cel mega cute de la sase. am povestit cu el ore intregi pana au venit cei de la "interventii ascensoare" si ne.au scos dintre etaje. atunci mi.a pierit frica de lifturi.

Privind linia curbata a parabolei si culorile fobiilor mele, observ in ce sens am evoluat. iihmmm.. i think it.s what they call "growing up".

De.o vreme incoace ma imbrac doar in fobia de singuratate. detest sa stau de una singura, e prea multe liniste si.mi aud gandurile de om solitar. atunci am senzatia ca populatia lumii este un numar fix par, jumatate barbati, jumatate femei, iar toti inafara de mine au pereche. asa, de parca eu as fii imparul, singura persoana nenorocita de pe planeta care nu are pe mine sa o tina de mana.

De la cum am purtat.o atat de mult si de la soare, mi se pare ca.nceput sa mi se decoloreze fobia. din albastru marin s.a facut culoarea "un strop de cerneala in doi litri de apa".

Conspiratie sau coincidenta? Complot al universului sau haos benefic? pe cand fobia mea de singuratate si.a pierdut culoarea de tot, ai aparut tu. m.ai dezbracat de toate temerile si le.ai aruncat pe pat. am facut dragoste peste ele si le.am sifonat pana n.au mai insemnat nimic pentru mine. iar de dimineata, cand m.am trezit cu capul pe aceeasi perna cu tine si m.am uitat catre dulapul de culoarea untului am zambit multumita. Am ajuns in varful maxim al parabolei.

Are ochi de ciocolata si priveste uite.asa.. are buzele moi si mereu pregatite sa sarute cu teama cate.o tigara neaprinsa. Daca n.as stii ca locuieste pe scara mea si ca e pamanteanca, as fi crezut ca e vreo zeitate din parul careia curge soarele.

O urmaresc in fiecare dimineata de pe geam cum iese din scara si fuge sa prinda tramvaiul in timp ce maruntisul pentru cafea ii zangane in poseta ei mica si gri. Cred ca e scriitoare, poarta palarii ca bunica si uneori sta in scara pana noaptea tarziu, cu un caiet si.un creion pe genunchi. Am intrebat.o odata pe mama cum o cheama si mi.a raspuns intepata « Numeste.o cum vrei, eu o numesc ciudata ».

Sta la etaju’ 4, deasupra mea, acolo unde bate.n geamuri un tei batran. Cand mama ma pune sa.i duc supa batranicii care sta vis-a-vis de scriitoarea mea, simt un iz de cafea impletit cu parfumul ei de vanilie. De multe ori am vazut iesind pe usa de lemn a apartamentului un barbat plin de umbre. Are parul ciufulit, barba nerasa si camasa vesnic sifonata. Mi.e atat de frica de ochii lui incat in noptile cu luna plina am cosmaruri ca ma urmaresc doi ochi straini mai negri decat intunericul. Am incercat de multe ori sa o inteleg pe scriitoare mea cum il poate iubi. Sunt sigura ca.l iubeste si ca o iubeste, pentru ca noaptea, atunci cand e liniste, ii aud cum fac dragoste pana in zori.


Stii pastra un secret? Ei bine, si eu o iubesc.

A trecut mai bine de juma' de an de cand ne.am cunoscut si mai bine de.o luna de cand am renuntat la tine. Si sunt fericita. Nu.mi reprosez ca ti.am uitat parfumul sau ca pot ridica fruntea sus dupa toate cele intamplate. Si nici nu.mi pare rau ca nu m.am lasat de fumat doar pentru ca tu mi.ai cerut.o.

Sa nu crezi ca nu te.am iubit, pentru ca am facut.o exact asa cum trebuie iubit. Cu fluturi in stomac, cu palpitatii, cu lacrimi. Problema e ca odata, in timp ce dormeam, cineva a construit in pat intre noi un zid din carti de dragoste cu sfarsit trist. Si asa m.am trezit eu intr.o dimineata fara tine si am constatat ca e ok si asa. Plus ca "domnisoara cea matura' nu e deloc asa, poate nu.ti dai seama insa eu stiu prea bine. Nu poti cere unei capsuni sa fie dulce daca nu e coapta inca. And baby, I.m still green!

Imi sting tigara cu patos in scrumiera si cu asta mi.am incheiat discursul de "La revedere, n.o sa.mi lipsesti deloc". Sorb ultimul strop de cafea, arunc pachetul de kent 8 in geanta si.mi zambesc in oglinda.

"Hai, afara cu tine! Fugi si iubeste.te cu soarele, ca si tu o meriti!"

Daca suni cumva la mine, iti raspunde mama. Vorbeste cu ea, ca eu nu mai am chef. De.aia am si smuls cablurile telefonului fix din camera mea. Cand privesc firul rupt, am impresia ca m.am detasat complet de tine. Receptorul sta ridicat din furca, pierdut undeva pe sub draperii, de parca ma astepti pe fir. Doar ca acum nu mai exista niciun “-back. –welcome back, beibi”. Suna a gol la celalalt capat al firului, si suna al dracului de bine.

Stau intr.o camera slab luminata. In rosu. Din fericire, sunetele nu raman prinse de pereti cum raman amintirile pe retina. Nu ne aud nici rasul, nici povestile de la 12 noaptea. E atat de liniste, incat pot auzi cum cade praful pe podea.

Imi aprind o tigara si incep sa numar cutele draperiei. Daca are mai putin de 146, o deranjez si incep numaratoarea din nou.

1, 2, 3, 4...

-Andrada, la telefon!
-Mami, daca e el, spune.i ca nu pot vorbi..
-Nu nu, e Claudia. Zice sa mergeti la o cafea. Haide sa vorbiti.
-Bine, vin acum.

...Poate daca draperia ar fi fost mai sifonata, noi am fi avut mai mult de 146 de zile impreuna.

De ce iubiti femeile? partea a 2a

"Moxi.: Auzi, de ce iubiti femeile?
Caramida :x: exista o vb:)) da despre femei
Caramida :x: ma lasi sa ti-o zic?
Moxi.: spune
Moxi.: :))
Caramida :x: Fiule cu fata mare pierzi mult timp pana ajungi unde vrei thu ,cu doamnele iti pierzi banii pana ajungi unde vrei thu , iar cu curvele iti pierzi dragostea
Moxi.: :)))))
Moxi.: buna vorba asta, buna
Moxi.: :))"


Tin sa spun ca nu m.a lamurit aproape deloc. Am inteles doar ca orice ar fi ei dispusi sa ne ofere: rabdare, bani, sentimente, intr.un final tot o sa le piarda. Oare noi femeile suntem persoane chiar atat de ingrate? Luam doar ce ne trebuie fara sa oferim nimic la schimb apoi plecam, asta in cazul in care ei nu se satura de noi si de mofturile noastre si pleaca inainte?

Am invatat pe parcurs ca oricat de mult i.am intelege, aprecia sau iubi niciodata nu e ok. Cand binele e gata, asta daca el exista vreodata, incep reprosurile si intrebarile retorice dureroase. "Ti.am oferit totul si tu n.ai facut decat sa te joci cu mine" sau "Tu m.ai iubit vreodata?".

Cateodata am impresia ca ne privesc de parca am fii automate de cafea. Introduc fisele si asteapta cafeaua. Problema e ca niciodata nu e indeajuns de dulce sau de calda. Tot timpul exista cate o hiba. Uneori cafeaua nu curge deloc, cica automatul e stricat, nu moneda gaurita pe care n.o putem citi nicicum. "Bag piciorul, mi.a inghitit banii si nervii". Rar cafeaua e in regula si pe gustul lor. Ironia e ca odata si odata tot se plcitisesc de gustul ala si pleaca la alt aparat...




..Da.mi inca o tigara si paseaza.mi bricheta. Baga cafeaua la microunde ca e rece si apoi pleaca, azi n.am chef de tine.

De ce iubiti femeile?

Imi fierbe cafeaua in ibric pe aragaz si imprastie un miros de independenta in toata casa. Amestecat cu fumul de tigara de la un kent 8, mirosul imi dezvolta multe prea multe intrebari. De ce iubiti femeile? De ce ne iubiti?

Ieri, asteptand sa ma intalnesc cu prietenul meu, intru intr.o cafenea, cu gandul ca beau o cafea si fumez cateva tigari linistita, doar eu si gandurile mele. Ma asez la masuta din colt unde stau de obicei cand n.am chef de nimic. Comand cafeaua si imi aprind o tigara. Nu apuc sa fumez nici macar un sfert din ea, ca si apare un tip care.si tranteste berea la mine pe masa, intrebandu.ma daca poate sa.mi tina companie. Nu l.am refuzat, oricum in 10 minute aveam sa plec. Fara sa.l intreb ceva, imi spune ca iubeste femeile independente, care stiu ce vor. "Mi.am dat seama ca esti una dinasta dupa cum iti fumezi tigara. Tragi din ea si inchizi ochii de parca e singurul scop, singura ta placere." Am preferat doar sa rad. Dupa 15 minute de povesti, mi.am dat seama ca Sebi e genul de tip caruia ii place sa fie tinut sub papuc. Preferabil unul cu toc de 8 cm, rosu. Iubeste sa asculte indicatiile regizorale ale unei femei. Iar daca vreodata femeia de langa el se plictiseste sa.l mai calauzeasca si pleaca, el ramane in urma ei, in dara de parfum, prea mut si speriat ca sa o aduca inapoi la el.
-Iubeste femeia pentru independenta si caracterul ei; asta pentru ca el nu le detine-

Recent, am incheiat o relatie de 5 luni absolut superba. Nu intru in detaliile despartirii pentru ca au fost multe si urate. Prefer sa ma rezum la "all good things come to an end". In el am gasit tot ce.mi trebuia la vremea respectiva. Genul de tip care nu dadea doi lei pe.o fata, asta pana cand apare una care.n mod involuntar il schimb vizibil. O iubeste si il iubeste. Si totusi apare un moment cand ea o da in bara. Certuri, plansete si multe "imi pare rau". Paradoxal, va iubim mai mult dupa ce va inselam. Iar voi iubiti momentul in care spuneti "ok, hai sa ne impacam..." desi nu spuneti niciodata si continuarea "...dar sa nu cumva sa.ti imaginezi ca voi uita vreodata ce mi.ai facut sau ca voi omite sa.ti amintesc asta cu fiecare ocazie". Zis si facut. Desi a continuat frumos, aduce in discutie de fiecare data cele intamplate. Ehh, my bad :) N.am avut de ales decat sa.l ascult.
-Iubeste femeia sincer, din multe puncte de vedere. Dar cel mai mult o iubeste cand ea greseste, pentru ca adora sa o ierte-


to be continued. :)