S.a intamplat de atatea ori incat am pierdut numaratoarea.


Ma retrag pe jumatatea mea de pat, el ma cauta somnoros printre cutele plapumei. nu stie, dar cearceaful miroase a nou, un miros ce nu ii apartine. strang din pleoape si incerc sa.mi inlatur din cap toate zambetele si genele straine pe care alunecam razand. imi amintesc de ultima tigara fumata cu fiecare, cand obisnuiam sa le promit ca le voi apartine pentru totdeauna. in secret, dar voi fi a lor pentru totdeauna.
Inspira, expira. inspira, expira. numar cate secunde ii ia sa inspire din nou. incerc sa imi sincronizez respiratia cu a lui. cand eram mica aveam impresia ca doi oameni care respira deodata impartasesc un soi de intimitate.
Il vad pe barbatul pe care am ajuns sa il iubesc tot gandindu.ma la ceilalti. vad cum cutia toracica i se misca intr.un ritm perfect armonios, insa eu am pierdut de mult acest sincron. oamenii cand dorm sunt inofensivi. eu stiu tot ce se ascunde inauntrul lui, cat patos si haos se imbina acolo undeva adanc in interiorul coastelor. stiu, pentru ca eu am creat tot ce se afla acolo. el ma iubeste pentru ca poarta in spatele urechii stangi sarutul meu, pentru ca doar mana mea se potriveste in mana lui, pentru ca sunt singura care il poate dezbraca de secrete din priviri. eu il iubesc pentru ca trupu.mi e satul de atatea buze straine, pentru ca am luat prea multe palme de la viata, pentru ca nimeni si nimic nu poate stii ce fel de minciuni ascund in mine. 

Acum ca sunt a tuturor, noi suntem mai "noi" ca niciodata.

"Cand vei fi a lui,
Tremurand si gemand,
Iar el va jura ca te iubeste
Infinit pana la moarte...
Doamna mea, adu-ti aminte asta
Unul din voi minte." (Dorothy Parker)