...e de culoarea untului. nebunia varstei de 6 ani m.a manat sa scrijelesc cu o cheie pe usile perfect lacuite linii care se citesc orizontal sau vertical, de la dreapta sau de la stanga. dupa ani intregi, in liceu, cand am invatat nenorocita aia de funtie de gradu' 2, am realizat ca am trasat pe dulap un fel de grafic, reperul cartezian al vietii mele, cu tot cu parabola asociata.
Cand nu.mi dau seama in ce punct al graficului sunt, deschid dulapul si.mi contemplez fobiile. le tin atarnate pe umerase, ca pe niste rochii, aranjate dupa culoare. prima e cea neagra, fobia de intuneric. era preferata mea cand eram mica. asta pana cand mama a varsat clor pe ea si a ramas cu o pata alba; asa mi.a adus lumina in viata iar de atunci nu ma mai tem de intuneric. urmeaza cea maro, frica de lifturi. ultima oara cand am purtat.o m.am blocat in liftul bunicii mele cu vecinu' ei cel mega cute de la sase. am povestit cu el ore intregi pana au venit cei de la "interventii ascensoare" si ne.au scos dintre etaje. atunci mi.a pierit frica de lifturi.
Privind linia curbata a parabolei si culorile fobiilor mele, observ in ce sens am evoluat. iihmmm.. i think it.s what they call "growing up".
De.o vreme incoace ma imbrac doar in fobia de singuratate. detest sa stau de una singura, e prea multe liniste si.mi aud gandurile de om solitar. atunci am senzatia ca populatia lumii este un numar fix par, jumatate barbati, jumatate femei, iar toti inafara de mine au pereche. asa, de parca eu as fii imparul, singura persoana nenorocita de pe planeta care nu are pe mine sa o tina de mana.
De la cum am purtat.o atat de mult si de la soare, mi se pare ca.nceput sa mi se decoloreze fobia. din albastru marin s.a facut culoarea "un strop de cerneala in doi litri de apa".
Conspiratie sau coincidenta? Complot al universului sau haos benefic? pe cand fobia mea de singuratate si.a pierdut culoarea de tot, ai aparut tu. m.ai dezbracat de toate temerile si le.ai aruncat pe pat. am facut dragoste peste ele si le.am sifonat pana n.au mai insemnat nimic pentru mine. iar de dimineata, cand m.am trezit cu capul pe aceeasi perna cu tine si m.am uitat catre dulapul de culoarea untului am zambit multumita. Am ajuns in varful maxim al parabolei.
2 comentarii:
:| nice one.
chestia aia de singuratate e mai mult o esarfa, ca o poarta multa lume. chiar si eu uneori.
dar sfarsitul postului m-a facut sa vreau sa fi fost eu ala. dude, oricine ai fi, your lucky ;)
wow:) scrii f bine>:D<
Trimiteți un comentariu