vineri, 5 decembrie 2008

Testament emotional

Pe masura ce degetele mele se plimba pe spatele tau, relieful pielii tale mi se intipareste adanc pe cortexul cerebral. iti cunosc fiecare por inundat de emotie, fiecare cuta adancita, fiecare fir de par de pe mana care se zbarleste cand iti suflu aer caldut peste trupul gol. iar cand nu.ti mai simt transpiratia pulsand pe piele, cand cutele impietresc iar firele de par ma gadila inerte cu fiecare atingere a mea, stiu ca ai murit.

Poti sa iubesti atat de tare incat sa mori? sa simti cum ceva creste inauntrul tau cand ea iti sopteste “te iubesc” incat sa mori sufocat in propria incantare?

Da, stiu ca poti sa mori doar din atat. am simtit.o chiar eu. sangele nu.mi mai traversa partile insetate ale corpului, de frica sa nu te sperie cu miscarea lui haotica. am privit in gol timp de sute de secunde vesnice, nedorind sa inchid ochii, constienta fiind ca imaginea ta se va frange intre pleoapele mele umede. am invatat sa respir vid, de teama sa nu.ti consum gazul vital. nu.mi puteam permite sa te speriu, sa.ti pierd trasaturile de pe retina, sa te sufoc. si atunci am murit. am murit pentru tine.

Iar cand invii, dorinta de viata te innebuneste. ...sa strangi de mana persoana care te.a omorat acum 30 de secunde, sa te sarute apasat pe buze si sa.ti lase un gust dulce-amarui, un fel de “bine ai revenit”. sa mori mental pentru o persoana si sa.ti refaci ideile si gandurile, sentimentele si emotiile, pulsul inimii si respiratia.. de ce? sa mai poti muri odata, inca o data, si inca o data..



Tu de cate ori ai murit? Defapt, de cate ori ai iubit?

2 comentarii:

WannabeHuman spunea...

O data. Si de atunci am incercat sa ma feresc de moarte.:) ai scris frumos

The Red Hair Girl spunea...

inviem mereu ;)